Sunt lesbiana

Nu, nu e vorba despre mine. Desi imi plac femeile la trup si la suflet, imi place sa le urmaresc cu privirea pe strada, sa le miros si sa le intuiesc dinauntrul, am ales sa-mi petrec viata si amorul cu un barbat. El e sufletul meu pereche.

Dar as fi putut fi lesbiana, daca n-as fi fost heterosexuala.

O sa ma iertati daca nu cred ca homosexualitatea e o boala. Am cativa cunoscuti gay si va jur ca toti sint cit se poate de sanatosi. De fapt, chiar arata si se simt mai bine decit majoritatea prietenilor mei heterosexuali.

N-am o opinie despre ce ii face pe unii oameni homosexuali. Daca e chestiune de genetica, de anturaj, de teribilism, de curiozitate, de confuzie, de un pic din toate la un loc sau de nimic din toate astea. Si nici nu ma simt obligata sa am o opinie. Nu-mi pasa ca n-am argumentele la indemina cind un homofob sau altul ridica vocea la mine, incercind sa ma convinga ca “oamenii astia” ar trebui interzisi prin lege sau tratati de ceva ce eu cred ca e o chestiune de optiune personala si nimic mai mult.

Cunosc femei care nu dorm cu lumina stinsa. Si barbati care isi fac unghiile cu lac. Alte femei care nu poarta niciodata culoarea galbena sau care isi coafeaza parul intotdeauna spre dreapta, niciodata spre stinga. Barbati care se scarpina in ureche cu acelasi deget, intr-un numar fix de miscari, niciodata mai multe. Doar pentru ca eu nu ma scarpin in ureche si-mi aranjez parul oricum nu inseamna ca eu sint corecta si ei sint gresiti. Atita vreme cit nu ma obliga pe mine sa dorm cu lumina aprinsa, ma bucur ca ei se simt fericiti cu veioza lor si gata.

Oamenii gay pe care-i cunosc sint oameni frumosi. Sensibili, deschisi, creativi, cu simtul umorului si al masurii. Genul de oameni pe care-mi place sa mi-i stiu aproape. Pina acum, viata lor sexuala nu m-a incurcat niciodata, la fel cum nu m-a incurcat nici viata sexuala a amicilor mei heterosexuali. E un capitol adiacent, care tine de miezul fiecaruia si pot respecta asta. Pot asculta povesti de dragoste intre doi barbati fara ca asta sa-mi zgindareasca vreo emotie negativa. Sint tot doua suflete care incearca sa se gaseasca, ce daca amindoua se gasesc in trupuri imbibate in testosteron? Pot admira doua femei privindu-se languros fara ca asta sa ma faca sa ma gindesc la un film porno ieftin. Sint oameni care-si cauta linistea, echilibrul, sufletul pereche. Si nu stiu sa existe vreo regula care sa spuna ca sufletele pereche se gasesc in trupuri de sexe diferite.

Ce am observat insa la oamenii mei gay e ca se simt singuri mai des si mai intens decit alti oameni. Ca sint mai obositi, pentru ca se lupta mai mult decit noi restul. Sint obositi pentru ca le-a luat o vreme si un sac de energie sa inteleaga cum si de ce sint altfel. Apoi le-a mai luat o vreme sa decida cum or sa traiasca. S-au luptat cu sentimente de vinovatie, de gresit, de teama, de singuratate. Apoi au ales sa fie cine sint si-au inceput sa comunice asta celor dragi. Moment in care a inceput greul. Parinti in negare, lacrimi, despartiri, amenintari, dezamagiri, intrebari, respingere, singuratate. Pentru ca e genul de veste care pica greu pentru un parinte care visa la nepoti, pentru o sora care se pregatea sa fie domnisoara de onoare la o nunta traditionala, pentru un prieten care credea ca isi cunoaste bine amicul, dar nu banuia secretul unui abordari sexuale gay. Si la toate astea se adauga greul de a-ti gasi un partener, de a fi cine esti oriunde, de a lasa oamenii sa te cunoasca, de a infrunta prejudecati, mitocanii, priviri piezise.

Eu zic ca oamenii gay merita niste medalii de curaj. Pentru ca au inteles ca si de ce sint altfel, au acceptat asta despre ei, au recunoscut asta in fata oglinzii, a parintilor si a lumii intregi si aleg sa traiasca exact asa cum sint, fara minciuni si inselatorii de dragul convenientelor.

Cred c-ar trebui sa ne incruntam mai putin cind vine vorba de optiuni de inima si dormitor. Si sa fim mai milosi cu cei care aleg calea mai putin batatorita, oricare-ar fi motivele lor. Daca nu chiar sa-i ajutam cu o privire complice… O buna prietena a facut mai mult decit atit. A construit un site menit sa asigure femeile lesbiene ca e in regula sa iubeasca alte femei, si pe familiile lor ca lesbianismul nu e o maladie, ci un stil de viata asumat. Pentru ca e greu sa accepti ca esti gay si la fel de greu, daca nu chiar mai greu, le e celor apropiati tie sa accepte asta odata cu tine. Sunt lesbiana contine povesti anonime, marturii adevarate, emotii curate. Ca niste jurnale care nu vor fi publicate niciodata, din cauza publicului ostil. Si e pacat.

Voi ce simtiti despre asta? Aveti aproape oameni gay? Sinteti gay? Si daca da, cum e la voi in lumea voastra?